Horia TOMA - un mister

Horia TOMA, a fost un student de exceptie. L-am cunoscut ca student dar si mai bine l-am cunoscut pe vremea cat a fost preparator la catedra de Informatica Economica, pe vremea cand eu eram sef de catedra. Am imaginea unui tanar deosebit de bine pregatit profesional, cu o sensibilitate speciala si cu inclinatii spre filososfie. El era o prezenta. L-am vazut mereu la costum si la cravata. Venea punctual la seminarii si colegii lui aveau numai cuvinte frumoase despre el. In orice problema daca doream sa implic doi-trei tineri, colegii lui il nominalizau, pentru ca lucra foarte bine in echipa si era extrem de serios. De cate ori l-am chemat ba cu una, ba cu alta, a dat dovada de foarte multa atentie si niciodata nu a zis ca acel lucru la care ma gandisem nu este realizabil. Asta mi-a intarit convingerea ca la orice problema are solutii constructive, deci este un om de baza. L-am vazut si la o manifestare stiintifica. Realizase o lucrare interesanta. Avea verb si stia sa argumenteze. Nu-mi mai trebuiau elemente care sa ma convinga ca el facea parte din acea categorie a tinerilor valorosi, pe care orice universitate ii merita, dar pentru care universitatea trebuie sa se lupte pentru a-i avea. Invatamantul superior nu are nevoie de mediocritati. Acestea sunt la tot pasul si se tin ca scaiul de om. Ori Horia era un baiat destept, pe picioarele lui si noi aveam nevoie de el, mai putin el de noi. Chiar mi-a imprumutat o carte de Paul Cornea, interesanta, pe care am citit-o intr-o noapte. Vazandul cu un nivel de performanta deosebit, cand a venit posibilitatea unei mobilitati, m-am gandit ca el este unul dintre cei merituosi. Asa ca a plecat pentru o saptamana in republica Koreea. Cred ca i-a fost utila acea deplasare. Nu-mi imaginam ce tunete si cate traznete atrage acest lucru din partea unui personaj obtuz, obscur si neintelegator. Asa ca au urmat represalii unul dupa celalat, inclusiv cu neacceptarea sa la doctorat, desi era cel mai bun in zona inteligentei artificiale. rand pe rand au mai aparut si alte gesturi urate, ceea ce l-a determinat pe cel mai bun de acolo, sa plece. Nu eram in tara cand urmatorul sef de catedra i-a semnat cererea de transfer. Cand am revenit, Horia era deja plecat. N-am mai reusit sa stau de vorba cu el. Mi-a parut nespus de rau ca un astfel de om n-a ramas in invatamant, el fiind parca nascut pentru acesta meserie. dar daca mediul este ostil, clar ca nu ai cum sa ai alta cale, decat aceea de a-i lasa ce cei rai sa se balaceasca in murdaria lor. El a ales calea aceasta si cred ca pe termen scurt ii va fi bine, dar sunt sigur ca va regreta in sufletul sau ca nu a urmat cariera didactica, intrucat exista si alte solutii in afara aceea de a fi supus unor suplicii repetate. Existau alti oameni care il apreciau si doreau sa lucreze cu el. Exista oameni care aleg numai dintre variantele construite de ei. Exista oameni care primesc si alte variante, le alatura celor construita de ei si daca au puterea de a alege din acea lista completa varianta cea mai buna, fara sa fie dominati de orgolii marunte, sunt sigur ca evolueaza mult mai bine. N-am inteles de ce Horia nu a discutat daca nu cu mine, cel tutin cu colegii lui de generatie, sa vada ca altfel stau lucrurile. Cred ca el ar fi facut o teza de doctorat nemaipomenita, cu solutii originale si de mare profunzime. Sunt sigur ca in vara aceasta si el ar fi obtinut prin concurs un post de conferentiar. Sunt sigur ca in cel mult trei ani el ar fi fost full profesor. N-a fost sa fie si eu mi-o trec la capitolul esecuri personale, intrucat eu sunt acela care nu am stiut cum sa stau de vorba cu Horia, sa-l conving sa ramana. Asta nu mi-o iert, pentru daca eram bun aveam acel ceva care l-ar fi oprit din drumul lui si ar fi continuat sa fie stalucitor aici in ASE.